Un model pe care îl achiziționați și îl folosiți neschimbat reprezintă o situație diferită de un model pe care îl finetunați, îl reinstruiți pe date proprii sau îl combinați cu alte sisteme. Întrebarea care se pune în acest caz nu este dacă acest lucru este permis, ci ce schimbă acest lucru în rolul dumneavoastră. Această pagină descrie de ce depinde această clasificare. Conținutul actual al reglementării se găsește în altă parte; aici este vorba despre mecanismul care determină când ceva se schimbă și ce faceți intern cu acest lucru.
Dacă adaptarea unui model vă modifică rolul depinde de o serie de factori pe care trebuie să îi stabiliți de la caz la caz, nu de o limită fixă care este identică pentru fiecare model.
Acești factori acționează împreună. Niciunul dintre aceste puncte nu este decisiv de sine stătător; combinația determină dacă adaptarea vă modifică poziția.
Dacă adaptarea este suficient de substanțială, de regulă nu se schimbă doar calificarea modelului, ci și ce se așteaptă de la organizație: altă documentație, altă responsabilitate internă, posibil o altă parte care poate fi trasă la răspundere pentru întregul sistem. Acest mecanism, precum și distincția dintre o parte care doar utilizează un model și o parte care participă la conceperea modelului, este detaliat pe pagina care descrie distincția dintre furnizor și utilizator. Momentul exact în care o adaptare este suficient de substanțială pentru a schimba acel rol este o întrebare care trebuie răspunsă separat pentru fiecare sistem; mecanismul general din spatele acesteia este descris pe pagina despre momentul în care rolul dumneavoastră se schimbă.
Consecințele acestei schimbări depind, la rândul lor, de nivelul de risc pe care îl primește modelul adaptat. Un model adaptat care se încadrează într-o categorie de risc ridicat implică alte obligații decât un model adaptat care rămâne în afara acesteia. Ce înseamnă în practică un nivel de risc ridicat pentru procesele interne și supraveghere este descris pe pagina despre consecințele unui nivel de risc ridicat pentru organizația dumneavoastră. Invers, este posibil și ca o adaptare să țină un sistem în afara celei mai severe categorii, sau ca domeniul de aplicare să nu se încadreze pur și simplu în reglementare; care aplicații se află în afara domeniului de aplicare și de ce este descris pe pagina despre aplicațiile care se află în afara domeniului de aplicare.
Adaptările modelelor au loc frecvent chiar la nivelul muncii curente: o echipă care finetunează un model extern pe documente proprii, un dezvoltator care conectează două sisteme între ele, un departament care alimentează un chatbot cu baze de cunoștințe interne. Acestea sunt exact adaptările care nu trec printr-un traiect de achiziție centralizat și, prin urmare, nu apar automat pe o listă IT. Cine dorește să știe dacă și unde se întâmplă acest lucru în cadrul organizației trebuie să întrebe — și acest lucru funcționează doar dacă întrebarea nu este legată de o sancțiune. O echipă care a adaptat un model fără să solicite permisiunea pentru acest lucru nu va raporta acest lucru dacă răspunsul atrage o sancțiune.
Deoarece clasificarea adaptărilor nu este fixă, ci se stabilește de la caz la caz, nu este suficient să se determine o singură dată ce rol are un model. Adaptările care au loc după evaluarea inițială trebuie reexaminate prin aceleași întrebări. O politică care susține acest lucru trebuie să descrie în limbaj obișnuit când o adaptare trebuie raportată și cui; cum rămâne o astfel de politică lizibilă, în loc să fie un text pe care nimeni nu îl consultă, este descris pe pagina despre o politică AI care este efectiv citită. În plus, este important ca deciziile privind adaptările — cine a aprobat, pe baza cărei evaluări, cu ce nivel de risc ca rezultat — să fie înregistrate într-un loc unde pot fi găsite din nou. Cum se prezintă în practică o astfel de înregistrare este descris pe pagina despre o listă de decizii de supraveghere.
Clasificarea unui model adaptat determină ce obligații se aplică, dar nu spune nimic despre ce face modelul în practică cu munca în sine. Pentru această întrebare — ce parte a unei sarcini este preluată de AI, ce parte rămâne la un angajat și ce schimbă o adaptare în această privință — este necesară o altă perspectivă decât o evaluare a riscurilor. Scanul de lucru al FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din muncă poate fi preluată de AI, independent de întrebarea care reguli de guvernanță se aplică modelului.
Vraag maar. Governance begint bij weten wat er draait — ook wat niemand heeft goedgekeurd.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.