Construcțiile cunosc o separare pe care puține alte sectoare o au la fel de pronunțată: munca de birou și munca de pe șantier. La biroul de proiectare, în calculație și în managementul de proiect, utilizarea AI se îndreaptă în aceeași direcție ca în alte activități de birou: text, calcule, verificarea desenelor, întocmirea ofertelor. Pe șantierul propriu-zis, situația este diferită. Aici se lucrează mai puțin cu limbaj și text și mai mult cu imagini, planificare și logistică — fotografii de progres care sunt analizate, planificarea materialelor care este optimizată, controale de siguranță susținute de camere. Raportul dintre aceste două lumi determină unde se află riscul: nu distribuit uniform, ci concentrat în locurile unde se iau decizii care nu mai pot fi anulate ulterior — un calcul de dimensiuni greșit, un raport geotehnic interpretat greșit, un desen trimis spre execuție fără verificare.
Companiile de construcții lucrează cu mulți subcontractori, desenatori independenți și echipe de proiect care se reunesc pentru fiecare lucrare. Acest lucru face mai dificilă identificarea a ceea ce se utilizează la nivel de AI, pentru că o parte din această utilizare nu se petrece pe echipamentul companiei sau în cadrul conturilor companiei. Un calculator care folosește un instrument de calcul pe propriul laptop, un desenator care utilizează un program de schițare cu funcție AI, un manager de proiect care consultă un chatbot despre o clauză contractuală — nimic din această utilizare nu apare pe o listă de licențe, și nimeni nu a aprobat sau respins vreodată acest lucru explicit. Nu este o chestiune de negligență; este o consecință a modului în care este organizat sectorul. Cine dorește să știe ce se întâmplă cu adevărat trebuie să întrebe persoanele care efectuează munca, și acest lucru funcționează doar dacă a pune întrebări nu duce imediat la o corecție.
Nu fiecare aplicație a AI în construcții are aceeași importanță. Un instrument care rezumă e-mailuri este diferit de un instrument care verifică un calcul de structură sau de un sistem care recomandă autonom materiale suplimentare pe baza datelor de stoc. Guvernanța în acest sector începe cu distincția între aceste roluri: unde este utilizat AI ca instrument auxiliar pentru lucrul cu text, unde este utilizat pentru a produce sau verifica conținut tehnic, și unde ia o decizie cu consecințe financiare sau fizice fără ca un om să intervină. Această clasificare determină ce nivel de supraveghere este necesar, iar acest nivel diferă considerabil între un asistent de planificare și un instrument care evaluează desenele pentru consistență structurală.
Construcțiile funcționează cu contractori generali, subcontractori, arhitecți, birouri de consultanță și furnizori, iar utilizarea AI poate apărea la orice nivel dintre acestea. Când apare o eroare cauzată de un calcul generat de AI sau de un desen generat automat, nu este întotdeauna clar imediat cine este responsabil pentru ce: partea care a utilizat modelul, partea care a aprobat rezultatul, sau partea care a acceptat rezultatul final. Guvernanța nu înseamnă aici excluderea utilizării AI din lanț, ci consemnarea cine efectuează ce pas de control și cum poate fi demonstrat acel pas, astfel încât, în caz de dispută sau incident, să se poată reconstitui ce s-a întâmplat și pe baza căror informații s-a luat o decizie.
Întrebarea „utilizați AI în munca dumneavoastră” primește în construcții adesea un răspuns negativ, chiar și atunci când răspunsul ar trebui de fapt să fie afirmativ. Acest lucru nu se datorează rea-voinței, ci incertitudinii: oamenii nu sunt siguri dacă acest lucru contează drept „AI”, sau se tem că un răspuns sincer ar avea consecințe asupra funcției lor sau asupra modului în care este evaluată munca lor. O abordare de guvernanță care funcționează nu începe deci cu o interdicție, ci cu un inventar separat de evaluare — doar când este clar ce se întâmplă, se poate determina ce politică se pretează logic la aceasta și ce clasificare de risc corespunde fiecărei aplicații.
Construcțiile dispun deja de sisteme extinse de calitate și siguranță, de la certificare până la supravegherea siguranței structurale. Guvernanța AI nu trebuie să devină un circuit separat pe lângă această structură; funcționează mai bine atunci când se conectează la categoriile de risc existente și la liniile de raportare existente, astfel încât o aplicație AI cu impact asupra siguranței structurale să fie evaluată pe aceeași linie ca alte riscuri cu impact comparabil, în loc de într-un cadru nou și separat.
Combinația dintre munca de birou și munca practică, și un lanț cu multe părți separate, nu este unică pentru construcții. Modele similare se manifestă în sectorul de instalații, unde tehnica și administrația se împletesc de asemenea, în industria producătoare, unde planificarea producției și ingineria utilizează AI în felul propriu, și în sectorul de transport, unde planificarea și logistica joacă un rol similar cu cel de pe șantier. Cine lucrează într-unul dintre aceste sectoare recunoaște probabil o parte din aceleași întrebări.
Un inventar al utilizării AI și o clasificare pe categorii de risc răspund la întrebarea ce se întâmplă și unde este necesară supravegherea. Ele nu răspund la întrebarea cât din munca însăși, sarcină cu sarcină, este potrivită pentru a fi transferată către AI. Pentru companiile de construcții care doresc să știe unde în proces — de la calculație la planificare la administrație — AI poate face cea mai mare diferență, aceasta este o întrebare diferită de cea la care poate răspunde doar guvernanța. Scanul de lucru al FTE TO AI calculează pentru fiecare sarcină ce parte din muncă poate fi preluată, ca supliment la imaginea de ansamblu pe care o oferă Responsible AI Scan.
Vraag maar. Governance begint bij weten wat er draait — ook wat niemand heeft goedgekeurd.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.